Banc: Ionel mânca bătaie la școală, așa că s-a hotărât sa mergă la karate. Acum Ionel mananca bătaie și la școală și la karate.
Acum serios, de ce să facem karate?
Motivele ar putea fi multe: autoapărare, încredere, disciplină, condiție fizică, sănătate, autocontrol, mobilitate. Fiecare din acestea reprezintă un motiv iar toate la un loc înseamnă formarea și menținerea unui corp sănătos și a unei minți sănătoare (mens sana in corpore sano, cum spuneau romanii).
Am fost întrebat de către o mămică ce voia să-și aducp fiul la karate: Ce skill-uri va dobândi copilul ei prin practicarea karate-ului?
Un copil de 5 ani sau de 6 ani care vine în orice sală de sport sau pe orice teren de sport, va invăța pentru incepuit să meargă, să alerge, să sară. Sigur, poate părea nesemnificativ. Copiii aleargă, sar în parc, cu prietenii. Dar este un exercițiu greu să înveți să mergi drept, lateral, cu spatele, la scăriță, coordonat (mâini și picioare). Este greu să înțelegi că alergatul este o chestie de disciplină, înainte de a fi o chestie de condiție fizică. Este greu să înțelegi că rostogolirea la saltea este mai întâi o chestiune de siguranță și doar mai apoi o chestie de distracție sau un exercițiu atletic. Să înveți că, de fapt, totul este o chestie de disciplină și de coordonare înainte de a fi o chestie de condiție fizică.
Așadar, înainte de toate învățăm disciplina: cum să punem un picior înaintea altuia, cum să ținem mâinile când alergăm, cum să ne menținem echilibrul în diferite situații.
Apoi vedem ce facem mai departe: învățăm ceva tehnică de karate (Kihon Geiko). Care și ea, tehnica, la rândul ei, este o chestiune de atenție și de coordonare.
Apoi, dacă sportivul are calități de coordonare bună, de atenție, de mobilitate, se poate dezvolta și poate aprofunda exercițiile de kata. Acest tip de exerciții reprezintă o serie de mișcări, tehnici, deplasări și lovituri, într-o ordine predeterminată, care imaginează o luptă cu mai mulți adversari. Kata sunt o serie de exerciții care au înglobate o parte „artistică”, estetică și care solicită foarte mult autocontrolul, răbdarea și condiția fizică aerobă.
Dacă sportivul, la calitățile enumerate mai sus, are în plus și forță și agilitate, poate merge (și) către exercițiile de kumite. Aceste exerciții sunt de fapt exerciții de luptă cu adversar. La început adversarul este unul imaginar apoi un coleg de sala iar pentru cei mai curajoși, sportivii se întâlnesc în cadrul competițiilor sportive de kumite (luptă ce se desfățoară după anumite reguli, în care colegialitatea, fair-play-ul și respectul sunt esențiale).
Așadar, de ce karate? Pentru că pe lângă obținerea „skill-urilor” uzuale, obținute de orice sportiv (coordonare, forță, mobilitate, condiție fizică etc.), în cadrul antrenamentelor de karate sportivul va avea posibilitatea să se dezvolte în funcție de preferințele și abilitățile sale, fie în direcția artistică, estetică (kata), fie în direcția „puternică” (kumite), fie în ambele direcții.
Și un ultim răspuns: De ce karate Kyokushin? Aici e simplu: Pentru că Karate Kyokushin este recunoscut ca cel mai puternic stil de karate din lume.
Cam așa.
